Tradiția spune că San Marino a fost întemeiat pe 3 septembrie 301, de un pietrar dalmat care fugea de persecuțiile creștinilor sub Diocletian și s-a stabilit pe Muntele Titano. Primul document care atestă o comunitate liberă și organizată aici, Placito Feretrano, datează abia din 885, iar din 1243 comunitatea e condusă de doi Căpitani Regenți aleși - o formă de guvernare care, cu ajustări, funcționează neîntrerupt de atunci.
E cea mai veche republică din lume încă în picioare, cu peste 1.700 de ani de independență nefragmentată - a rezistat inclusiv recunoașterii lui Napoleon în 1797 și confirmării Congresului de la Viena din 1815. Orașul-cetate propriu-zis, cu cele trei turnuri ale sale (Guaita, Cesta, Montale) înșirate pe creasta Titanului, e patrimoniu UNESCO din 2008, împreună cu Borgo Maggiore.
- ·Centrul istoric e complet pietonal, cu urcușuri abrupte și multe trepte de piatră - pantofi comozi, nu sandale.
- ·Se ajunge cu autobuzul din Rimini (aproximativ 28 de minute) sau cu mașina, dar parcarea în oraș se plătește cu ora.
- ·Ziua e sufocat de turiști veniți pe repede-înainte din Rimini; după ce pleacă ultimele autocare, seara, orașul se golește aproape complet și capătă altă liniște.
Ce vezi în San Marino (Città): top 2 obiective
Cele trei turnuri stau pe cele trei vârfuri ale Muntelui Titano și au fost construite eșalonat, din secolul XI până în secolul XIV, ca sistem defensiv al micii comunități de pe munte. Guaita, cea mai veche și mai cunoscută, datează din secolul XI și a servit inclusiv scurt timp ca închisoare, dar forma pe care o are azi vine dintr-o reconstrucție din secolul XV, din perioada războaielor dintre San Marino și familia Malatesta. Cesta a fost ridicată în secolul XIII, pe rămășițele unui fort roman mai vechi, iar Montale, din secolul XIV, a fost gândit ca punct de observație spre Rimini și Cervia. Ce le diferențiază azi e accesul inegal: Guaita și Cesta se vizitează pe dinăuntru, dar Montale a rămas închisă publicului — și-a pierdut rolul militar atât de repede încât n-a mai suferit modificările succesive prin care au trecut celelalte două, rămânând practic cea mai „originală” dintre ele, deși nu poți intra. În Cesta funcționează din 1956 un muzeu de arme dedicat Sfântului Marino, cu peste 1.550 de piese din Evul Mediu până azi. Turnurile apar pe steagul și pe stema țării, iar din 2008 sunt parte din centrul istoric al San Marino, inclus pe lista UNESCO.
Pe locul actual al pieței, cunoscut istoric drept „Pianello”, a fost ridicat între 1380 și 1392 primul sediu permanent al guvernului sammarinez, Domus Comunis Magna, extins și reparat de mai multe ori în secolele următoare. Până la sfârșitul secolului XIX, clădirea — devenită între timp Palazzo Vecchio — arăta a construcție din secolul XVII și necesita reparații tot mai costisitoare, așa că, în 1883, Marele și Generalul Consiliu a votat demolarea completă și reconstrucția de la zero. Noul Palat Public, proiectat de arhitectul roman Francesco Azzurri, are prima piatră pusă pe 17 mai 1884 și a fost construit de meșteri și pietrari locali, cu gresie extrasă direct din Muntele Titano — o alegere care leagă literal clădirea de stânca pe care stă întreaga republică. Fațada neogotică are un balcon poligonal central flancat de ferestre ornate și stemele celor patru „castelli” istorice ale țării (Serravalle, Fiorentino, Montegiardino, Faetano), montate deliberat alături de stema națională — o declarație vizuală despre unitatea teritoriilor mici care compun republica.
Unde stai în San Marino (Città)
Nu există zbor direct spre San Marino (Città). Vezi cum ajungi în San Marino →