Zona a fost, până în secolul XIX, un șir de așezări răzlețe de ciobani din Podhale, cu drepturi de colonizare acordate din 1578, dar fără identitate poloneză puternică — asta s-a schimbat abia în 1889, când patriotul polonez Władysław Zamoyski a cumpărat, la o licitație publică, zona de la un om de afaceri din Berlin. La finalul secolului XIX, artiști și intelectuali polonezi au "descoperit" satul montan ca loc de refugiu de vară, iar Munții Tatra au devenit simbol al rezistenței identității poloneze într-o perioadă în care Polonia nu exista ca stat, fiind împărțită între imperii vecine.
Cultura Górale (a highlanderilor) rămâne vizibil distinctă — dialect propriu, costume tradiționale cu broderii de lână, și oscypek, brânza afumată din lapte de oaie făcută după o rețetă strict reglementată. Stilul arhitectural "Zakopane", inventat de Stanisław Witkiewicz în anii 1890 (prima casă, Willa Koliba, ridicată în 1892-93), combină construcția tradițională montană cu aspectul vilelor alpine și încă influențează clădirile noi din oraș. La aproape 1000 de metri altitudine, e cel mai înalt oraș din Polonia, poreclit „capitala de iarnă” a țării.
- ·Strada Krupówki e centrul acțiunii și al zgomotului — pentru liniște, cazare în Olcza, Harenda sau Kościelisko, la câțiva minute de mers cu vedere spre Tatra
- ·Drumul de două ore dinspre Cracovia se blochează serios în weekenduri și sărbători — mergi pe timpul săptămânii dacă poți alege
- ·Lacul Morskie Oko se ajunge printr-o plimbare ușoară de circa două ore, dar la prânz, vara, poteca și malul se umplu — pleacă dimineața devreme
- ·Primăvara e sezonul mort turistic — prețuri mai mici și liniște, înainte să înceapă sezonul mare de drumeții
Nu există zbor direct spre Zakopane. Vezi cum ajungi în Polonia →
Capcane & țepe
Case de schimb din centrul Varșoviei sau Cracoviei afișează pe firmă doar cursul de vânzare atrăgător, iar cursul de cumpărare (cel pe care-l primești tu) e cu 20-30% mai prost și scris mărunt. Alege un kantor cu ambele cursuri clar afișate și evită-le pe cele de lângă gară sau hoteluri.
Pe strada Floriańska sau în Piața Centrală, un localnic prietenos te invită la un bar sau club „bun”; ajungi într-un local privat unde un rând de băuturi costă 500-2000 PLN, iar un bodyguard te ține la ușă până plătești. Nu accepta niciodată o invitație de pe stradă la un bar anume — localurile serioase nu recrutează clienți așa.