Boracay era locuit de comunitatea Ati cu mult înainte ca spaniolii lui Magellan să ajungă în Filipine în 1521, dar a rămas practic necunoscut turistic până în anii '70, când câțiva expați și localnici au deschis primele centre de scufundări și cazări simple pe White Beach. Cartea „Philippine Island Hopping” a autorului german Jens Peter a făcut plaja cunoscută internațional în anii '80, iar de atunci dezvoltarea nu s-a mai oprit.
În 2018 insula a fost închisă complet timp de șase luni, după ce președintele Duterte a numit-o public o „groapă de gunoi” din cauza poluării acumulate – o decizie radicală, dar rară în turismul mondial, care a impus reguli noi la redeschidere: fără vânzători ambulanți pe nisip, fără focuri de tabără și o zonă tampon de 30 de metri față de linia apei, cu clădirile ilegale demolate. Plaja s-a redeschis în octombrie 2018, vizibil mai curată decât înainte.
- ·Plaja e împărțită informal în trei „stații”: Station 1 la nord are nisipul cel mai fin și resorturile de lux, Station 2 la mijloc concentrează restaurantele și viața de noapte, Station 3 la sud e zona mai ieftină și mai liniștită
- ·Nu există granițe fizice între stații, te poți plimba liber pe tot malul
- ·Apusul se vede cel mai bine dinspre Station 1, unde plaja e mai largă și mai puțin aglomerată
- ·Regulile anti-poluare din 2018 rămân în vigoare – fără fumat sau alcool direct pe nisip în anumite zone
Cum ajungi la White Beach din România?
White Beach e în Boracay.