Niger

Moscheea a fost construită în 1515, chiar în perioada în care orașul a fost cucerit de Imperiul Songhai. Legenda locală spune că imamul Bakhili, originar din regiunea Algeriei, ar fi ridicat-o într-o singură noapte, între rugăciunea de seară și zori – povestea contează mai mult ca simbol decât ca fapt literal, dar circulă și azi ca parte din identitatea locului. Clădirea a fost restaurată și parțial reconstruită în 1844. Minaretul de 27 de metri e cea mai înaltă structură din chirpici (banco – amestec de nămol, pietriș și paie, uscat la soare) construită vreodată, iar grinzile de lemn care ies din pereți nu sunt decorative: sunt schela permanentă folosită în fiecare an pentru a replasa moscheea cu nămol proaspăt după ploi. Tehnica seamănă atât de mult cu arhitectura din Timbuktu încât se crede că meșterii tuaregi ar fi mers acolo să învețe metoda, semn al legăturilor vechi de comerț transsaharian dintre cele două orașe. Din 2013, moscheea face parte din Centrul Istoric Agadez, inclus pe lista UNESCO.

Kouré găzduiește ultima populație sălbatică auto-suficientă de girafă vest-africană din lume – o subspecie care în secolul XIX se întindea din Senegal până la Lacul Ciad, dar care s-a prăbușit din cauza secetelor repetate, vânătorii și extinderii agriculturii. La mijlocul anilor '90 mai rămăseseră doar circa 50 de exemplare în toată Africa de Vest. Protejate strict de guvernul Nigerului, populația a urcat în ultimii ani la peste 600 de exemplare, iar în 2018 o parte a fost mutată într-o a doua zonă, Rezervația Gadabedji, tocmai ca să nu depindă totul de un singur loc. Ce le diferențiază de orice altă girafă din safariurile africane e că astea nu trăiesc într-un parc împrejmuit – umblă liber prin tufișuri și direct printre câmpurile de mei ale fermierilor din zonă, la câțiva pași de sate reale. Vizitele se fac pe jos, cu ghid local, nu din mașină, ceea ce le face una dintre puținele girafe sălbatice din lume cu care poți ajunge atât de aproape la nivelul solului.