Conform tradiției orale yapeze, cu aproximativ 500-600 de ani în urmă, un navigator pe nume Anagumang a condus o expediție spre Palau, la peste 400 de kilometri distanță, unde a găsit un calcar de aragonit destul de moale pentru a fi sculptat, dar destul de rezistent pentru transportul pe mare. Echipele de marinari și sculptori petreceau apoi luni întregi în Palau, cioplind discurile uriașe, înainte să le aducă acasă cu canoele.
Valoarea unei pietre nu ținea doar de mărime, ci de povestea din spate — câți oameni au murit aducând-o, cât de periculoasă a fost călătoria. Un detaliu care rupe orice logică occidentală despre bani: proprietatea asupra unei pietre se putea schimba fără ca piatra să fie mutată din loc — devenea pur și simplu cunoștință comună în sat cine e noul proprietar. Multe sate încă păstrează șiruri de rai de-a lungul potecilor, ca niște „bănci” de avere istorică, deloc gândite ca monedă de schimb zilnică.
În secolul XIX, comerciantul irlando-american David O'Keefe a început să aducă piatră cu vasul lui, la scară mare, cu unelte occidentale — ceea ce, paradoxal, a devalorizat multe dintre pietrele noi, tocmai pentru că le-a lipsit povestea grea din spate.
- ·Cele mai vizitate „bănci de piatră” sunt în satele Balabat (aproape de Colonia) și Gachpar — întreabă un ghid local care sate permit vizite.
- ·Nu te urca și nu te așeza pe pietre — sunt încă recunoscute ca proprietate reală, nu decor.
- ·Zborurile spre Yap sunt rare, pe ruta „island hopper” a United — planifică-ți traseul în jurul programului lor.
- ·La intrarea într-un sat, un mic gest de curtoazie (o crenguță în mână) e văzut ca semn de intenții pașnice.
Cum ajungi la Banii de piatră (Rai) din Yap din România?
Banii de piatră (Rai) din Yap e în Yap.