Negril a fost inițial teritoriu taino, iar după cucerirea britanică din 1655 a rămas multă vreme ignorat de coloniști, din lipsă de un port bun - folosit mai ales de pescari și, după unele povești, de pirați. Abia prin anii '50-'60, odată cu un drum bun de acces, orașul a început să fie descoperit de călători independenți, iar în anii '70 a devenit o destinație boemă, populară printre artiști și muzicieni care căutau altceva decât stațiunile clasice de pe coasta de nord.
Acel val boem a lăsat urme reale: o regulă locală ține și azi clădirile de pe plajă la înălțimea unui palmier, ceea ce face Negril vizibil diferit de turnurile hoteliere din Ocho Rios sau Montego Bay. Plaja în sine se întinde pe aproape 11 km de nisip alb, cu apă calmă, bună de înot pe toată lungimea ei.
- ·Accesul public la plajă e prin căi de trecere marcate între hoteluri - caută-le dacă nu stai chiar pe faleză.
- ·Partea principală, lungă, e bună de înot; stâncile și barurile de sărit în apă sunt la West End, după sensul giratoriu.
- ·Apusul e ritualul zilei aici - barurile de pe plajă se umplu seara, nu la prânz.
- ·Vânzătorii ambulanți trec constant pe plajă - un „nu, mulțumesc” ferm e normal, nu nepoliticos.
Cum ajungi la Seven Mile Beach din România?
Seven Mile Beach e în Negril.