Fenomenul apare când particule încărcate electric, aduse de vântul solar, lovesc atmosfera Pământului lângă poli și excită atomii de oxigen și azot din ionosferă — de-acolo vin verdele și, mai rar, roșul sau violetul luminilor. Islanda stă exact sub inelul auroral, zona din jurul polului nord unde fenomenul e vizibil cel mai des, ceea ce a făcut din observarea aurorei parte din viața de zi cu zi a locuitorilor cu mult înainte să existe turism pentru asta.
Reykjavik e singura capitală din lume unde poți vedea uneori aurora chiar din centrul orașului, în nopțile senine de iarnă — deși poluarea luminoasă tot contează, iar un punct întunecat la marginea orașului merge mult mai bine. Suntem la câțiva ani după maximul ciclului solar din 2024-2025, așa că activitatea rămâne ridicată și în 2026, ceea ce înseamnă șanse ceva mai bune decât media ultimului deceniu.
- ·Sezonul bun e septembrie-aprilie, când nopțile sunt suficient de lungi și întunecate; vara, cu soare la miezul nopții, nu se vede nimic
- ·Fereastra cea mai bună e de obicei 22:00-2:00, dar cerul senin contează mai mult decât ora exactă
- ·Ieși din oraș spre Farul Grótta sau dealul Öskjuhlíð pentru mai puțină lumină artificială, la 10-15 minute de centru
- ·Folosește o aplicație de prognoză cu hartă de nori, nu doar indicele Kp — norii, nu activitatea solară, sunt de obicei motivul pentru care nu vezi nimic
Cum ajungi la Aurora Boreală din România?
Aurora Boreală e în Reykjavik.
Ce mai vezi în Reykjavik?
.jpg)
Lagoona n-a fost proiectată de nimeni ca stațiune — a apărut din întâmplare, ca reziduu al centralei geotermale Svartsengi, construită în 1976 pentru electricitate și apă caldă pentru orașele din jur. Apa uzată, bogată în silice, a fost deversată într-un câmp de lavă din apropiere și s-a adunat acolo, colorată în albastru-lăptos de mineralele dizolvate. În 1981, un bolnav de psoriazis care s-a scăldat acolo a observat că simptomele i s-au ameliorat, iar vestea s-a răspândit — primul bazin oficial de îmbăiere s-a deschis abia în 1987. Astăzi e un complex spa cu mai multe niveluri de bilet, dar apa rămâne aceeași reziduală de la centrală, care se reînnoiește complet la circa două zile. Zona face parte din sistemul vulcanic Reykjanes, care s-a trezit din nou după aproape 800 de ani de liniște: din decembrie 2023 au avut loc mai multe erupții în apropiere, cu închideri temporare ale lagoonei și chiar evacuări la Grindavík, orașul vecin. În 2026 lagoona funcționează normal, dar zona rămâne activă geologic, iar operatorul publică actualizări în timp real când apar mișcări seismice.
Nu e un singur obiectiv, ci un traseu de aproximativ 230 de kilometri care leagă trei locuri esențiale pentru identitatea Islandei. Þingvellir e locul unde, în anul 930, vikingii islandezi au înființat Alþingi, una dintre cele mai vechi adunări parlamentare din lume, și e totodată punctul unde plăcile tectonice nord-americană și eurasiatică se despart vizibil, cu circa 2 cm pe an. Geysir a dat numele tuturor gheizerelor din lume, deși izvorul original abia mai erupe azi — vecinul lui, Strokkur, erupe activ la fiecare 5-10 minute, deci turiștii nu pleacă niciodată dezamăgiți. Gullfoss, cascada finală a traseului, aproape a dispărut sub un baraj hidroelectric la începutul secolului XX — planul a picat după ce Sigríður Tómasdóttir, fiica fermierului proprietar al terenului, a amenințat public că se aruncă în cascadă dacă proiectul merge înainte. Azi are un mic memorial deasupra canionului. Tot la Þingvellir se poate face scufundare sau snorkeling în fisura Silfra, chiar între cele două continente, într-o apă de topire glaciară cu vizibilitate de peste 100 de metri — una dintre cele mai limpezi ape din lume.