La o privire
Cum te miștiTaxiuri și minibuze locale pe insulă
Minibuzele locale sunt ieftine și dese pe rutele principale de coastă, deși fără orar fix. Pentru plaje mai izolate sau trasee montane (Grand Etang), un taxi sau o mașină închiriată e mai practic.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Grenada
must-see · votează
Grand Anse e golful de la sud de portul St. George's, folosit de secole ca punct de debarcare și schimb pentru pescari și negustori de mirodenii, într-o vreme când Grenada trecea când pe mâini franceze, când pe mâini britanice - numele, franțuzesc, a rămas din perioada 1649-1763. Fâșia de nisip alb se întinde pe aproape trei kilometri, în formă de semilună, sub dealurile capitalei. Nu e o plajă retrasă - e inima turistică a insulei, cu majoritatea hotelurilor mari concentrate aici și o piață de artizanat și mirodenii chiar pe nisip, unde poți vedea nucșoara vândută la kilogram (Grenada se numește „insula mirodeniilor” tocmai pentru asta). Capătul dinspre satul de pescari, spre sud, rămâne totuși mai puțin aglomerat decât zona hotelurilor.
Rezervația a fost înființată în 1906 în jurul unui lac format într-un crater vulcanic vechi din era Pliocen-Pleistocen - unul dintre primele gesturi de protecție a naturii din Grenada. Parcul național propriu-zis s-a delimitat abia în 1992, pe aproape 1.550 de hectare, chiar în mijlocul insulei, pe drumul care taie Grenada de la o coastă la alta. Ce dă farmec locului sunt maimuțele mona, aduse pe insulă cu corăbiile de sclavi din Africa de Vest în secolul al XVIII-lea și devenite azi mascota (deși invazivă) a parcului - se adună lângă centrul de vizitare așteptând mâncare de la turiști. La câțiva pași de lacul înconjurat de ceață și pădure tropicală, ai senzația unei insule complet diferite față de plajele de la 20 de minute distanță.
Parcul din Molinere Bay a fost deschis publicului în mai 2006 și a fost primul muzeu subacvatic din lume, creat de sculptorul britanic Jason deCaires Taylor. Ideea a pornit după ce uraganul Ivan, în 2004, a distrus o bună parte din linia de coastă și din recifele naturale de aici - sculpturile din beton neutru pentru pH au fost gândite să dea vieții marine o suprafață nouă pe care să crească, în timp ce presiunea turiștilor se muta dinspre recifele fragile spre statui. Piesa cea mai cunoscută, „Vicissitudes”, instalată în 2007, e un cerc de 26 de copii de beton, ținându-se de mână, cu fața spre curent - 15 tone turnate după mulaje ale unor copii reali din comunitatea locală. De atunci corali și bureți au colonizat figurile, așa că parcul arată vizibil diferit de la un an la altul; National Geographic l-a trecut printre cele 25 de minuni ale lumii, iar în 2023 Taylor a mai adăugat 25 de sculpturi noi, inspirate de festivalul Spicemas, împreună cu patru artiști grenadieni.
Orașe
cost · ce vezi
St. George's a pornit ca fort francez în 1650, când Jacques Dyel du Parquet, guvernatorul Martinicăi, a colonizat insula pentru Franța. Pe promontoriul care domină portul natural, francezii au ridicat întâi o fortificație din lemn (Fort Royale, 1666), apoi, din 1705, actualul Fort George, cu bastioane de piatră proiectate de inginerul Jean de Giou de Caylus. Când britanicii au preluat insula, orașul a fost rebotezat după Sfântul Gheorghe, iar portul s-a umplut de saci cu nutmeg și mace — Grenada a devenit „Insula Mirodeniilor", iar St. George's capitala administrativă a Insulelor Windward britanice până în 1958. Ce nu spune nicio broșură turistică: chiar în curtea Fort George (redenumit atunci Fort Rupert), pe 19 octombrie 1983, premierul Maurice Bishop și alți șapte membri ai guvernului au fost executați de propria facțiune din partid, în plină criză politică — episod care a dus, șase zile mai târziu, la invazia condusă de SUA. Corpul lui Bishop n-a fost găsit niciodată. Azi fortul e sediu de poliție, iar orașul, construit pe dealuri abrupte în jurul portului Carenage, arată mai degrabă ca o capitală mică și liniștită decât ca locul unei asemenea istorii.
Grand Anse nu a fost niciodată un oraș propriu-zis, ci golful și fâșia de nisip alb de la sud de portul St. George's, cu câteva așezări mici în spate — Belmont, The Lime, Morne Rouge. A devenit centrul turistic al Grenadei abia după independență, când hotelurile au început să se înșire de-a lungul celor aproape trei kilometri de plajă. Chiar lângă plajă, în True Blue, se află campusul St. George's University — o facultate de medicină fondată în 1976, ajunsă azi cea mai mare furnizoare de medici licențiați pentru sistemul american de sănătate dintre toate școlile medicale internaționale. Practic, în timp ce bărcile de pescuit roșii și galbene încă trag la mal lângă hoteluri, o parte serioasă din economia locală ține de mii de studenți americani, nu doar de turiști. În 2019, Grand Anse a fost votată cea mai bună plajă din lume de cititorii Condé Nast Traveller UK — deși insula mai are alte 44 de plaje, multe la fel de bune și mult mai puțin aglomerate.
Gouyave e un sat de pescari de pe coasta de vest, dar rolul lui real în economia Grenadei se vede la stația de procesare a nutmegului GCNA — cea mai mare din țară, numită local simplu „The Nutmeg Pool". Clădirea e și acum cea mai mare din Grenada, iar cooperativa asigură peste jumătate din exporturile agricole ale insulei; muncitorii sortează și împachetează nucșoara manual, aproape la fel ca acum un secol, iar turul costă un dolar. Industria a fost aproape distrusă de uraganul Ivan din 2004, care a doborât peste 90% din arborii de nutmeg de pe insulă — un copac are nevoie de cel puțin zece ani să rodească, așa că producția abia trece azi de un sfert din nivelul dinainte de uragan. Vinerea, orașul își schimbă complet ritmul: e „Fish Friday", cu tarabe de pește proaspăt și mâncare stradală pe toată strada principală, mai degrabă o petrecere de cartier decât un eveniment pus în scenă pentru turiști.