Împăratul roman Galerius a comandat cele două monumente la începutul secolului IV, ca parte a unui complex imperial legat de palatul lui din Salonic. Arcul de triumf, construit între 298 și 299 și dedicat în 303, celebrează victoria lui asupra perșilor sasanizi la Satala, în 298 - reliefurile de pe el (parțial păstrate) povesteau bătălia în detaliu, ca un fel de bandă desenată de propagandă imperială.
Rotonda, un cilindru masiv de 24,5 metri diametru, a stat inițial goală decenii întregi, gândită probabil ca mausoleu pentru Galerius (care de fapt nu a fost înmormântat acolo). Împăratul Teodosius I a transformat-o în biserică creștină la finalul secolului IV, cu mozaicuri de o calitate excepțională, apoi a devenit moschee sub otomani, apoi din nou biserică - un edificiu care a schimbat religie de patru ori și a rămas totuși în picioare aproape 1700 de ani.
- ·Acces liber la arc, oricând, gratuit - e chiar pe stradă, integrat în oraș
- ·Rotonda are program de vizitare separat, cu bilet mic de intrare
- ·Mozaicurile din interior sunt printre cele mai vechi monumente creștine păstrate din Imperiul Roman de Răsărit - nu te grăbi la interior
Preț bilet și cât durează vizita la Rotonda & Arcul lui Galerius
Intrarea la Rotonda & Arcul lui Galerius costă 6 € de persoană. Ca reper: cam cât 0,5 mese în Salonic (o masă e ~18 €).
Rezervă-ți ~45 min pentru vizită.
Bugetul complet pentru Salonic: ~75 €/zi →
Cum ajungi la Rotonda & Arcul lui Galerius din România?
Rotonda & Arcul lui Galerius e în Salonic.
Zbori direct din Iași la SKG de la 159 € (~190 € mediu), apoi Autobuz 01X spre centru (linia de noapte 01N) — 1,8 €, 40 min până în centru.
Ce mai vezi în Salonic?
Turnul actual a fost ridicat de otomani după ce sultanul Murad al II-lea a cucerit Salonicul în 1430, probabil pe locul unui turn bizantin mai vechi. Vreme de secole a făcut parte din zidurile orașului, marcând granița dintre cartierul evreiesc și cimitirele musulmane și evreiești din afara zidurilor. Numele de azi ascunde un trecut mult mai sumbru - în 1826, sultanul Mahmud al II-lea a ordonat masacrarea ienicerilor răzvrătiți închiși acolo, iar turnul a rămas cunoscut drept „Turnul Sângelui” până spre finalul secolului XIX. A devenit „Turnul Alb” abia în 1890, când a fost văruit de un condamnat în schimbul eliberării sale. Azi găzduiește un muzeu despre istoria orașului și e simbolul vizual al Salonicului, la fel cum Acropolea e al Atenei.
Ano Poli - „orașul de sus” - e cea mai veche parte a Salonicului, cu urme de așezare de aproape 2300 de ani, și singurul cartier care a scăpat aproape neatins de marele incendiu din 1917, care a ras restul orașului. Zidurile bizantine care îl mărginesc au fost ridicate în 379 d.Hr. și consolidate succesiv, mai ales după cucerirea sarazină din 904 și în perioada Paleologilor, în secolele XIII-XIV. Din cei 4300 de metri de ziduri originale, o bună parte încă stă în picioare, urcând spre fortăreața Heptapyrgion de pe deal. În jurul lor, cartierul păstrează structura urbană otomană - case cu etaj în lemn, curți interioare, străduțe pietruite în pantă - un contrast complet cu bulevardele neoclasice reconstruite jos, în oraș, după 1917.