Nucleul castelului e o fortăreață de apărare din secolul X, ridicată pentru a proteja o crescătorie de cai care a dat orașului chiar numele (Stuttgart vine de la „Stutengarten" – grădina iepelor). Ducele Christoph von Württemberg a transformat-o, între 1550 și 1568, într-un palat renascentist cu patru aripi în jurul unei curți interioare decorate cu arcade, sub îndrumarea arhitecților Aberlin Tretsch și Blasius Berwart.
Din 1948, Altes Schloss găzduiește Landesmuseum Württemberg, ale cărui rădăcini merg până la camera de curiozități a regelui Wilhelm I – colecția a supraviețuit unui incendiu devastator în 1931 și unui bombardament din 1944, reconstrucția curții renascentiste finalizându-se abia în 1962. Azi muzeul acoperă istoria regiunii din epoca pietrei până în prezent, cu un muzeu pentru copii, Junges Schloss, integrat în aceeași clădire.
- ·Muzeul are bilet separat de accesul liber în curtea interioară a castelului, care e gratuită
- ·Schlossplatz din fața castelului e spațiu public deschis, bun pentru o pauză înainte sau după vizită
- ·Junges Schloss, secțiunea pentru copii, are activități interactive separate de expoziția principală
Preț bilet și cât durează vizita la Schlossplatz și Altes Schloss
Intrarea la Schlossplatz și Altes Schloss este gratuită.
Rezervă-ți 1-2 ore pentru vizită.
Cum ajungi la Schlossplatz și Altes Schloss din România?
Schlossplatz și Altes Schloss e în Stuttgart.
Ce mai vezi în Stuttgart?
Clădirea actuală, ridicată chiar lângă poarta principală a fabricii Daimler, a fost proiectată de biroul olandez UN Studio după un concept „trifoi" – trei cercuri suprapuse cu centrul eliminat, formând un atriu triunghiular care amintește vag de forma unui motor Wankel. S-a deschis pe 19 mai 2006 și e singurul muzeu din lume capabil să prezinte istoria completă a industriei auto, din prima zi până azi, pentru că Mercedes-Benz chiar a fost acolo de la început. Interiorul, modelat după structura dublei elice ADN, are nouă niveluri și 160 de vehicule expuse – 80 mașini de pasageri, 40 vehicule comerciale, 40 mașini de curse și de record – pe circa 16.500 mp de spațiu expozițional, comprimat pe o amprentă la sol de doar 4.800 mp printr-un design pe verticală neobișnuit de eficient.
Primul muzeu Porsche, mic și cu spațiu limitat pentru doar 20 de mașini expuse prin rotație, s-a deschis în 1976 lângă fabrică. Muzeul actual, cu buget dublat de la 60 la 100 de milioane de euro față de estimarea inițială, s-a deschis abia pe 29 ianuarie 2009, pe locul unde Ferdinand Porsche își avea biroul de inginerie încă din anii '30, iar producția s-a mutat definitiv din Gmünd (Austria) în 1950. Clădirea, proiectată de biroul vienez Delugan Meissl (câștigător dintr-un concurs cu 170 de participanți), pare să plutească deasupra solului, sprijinită doar pe trei piloni în formă de V – o soluție structurală rară pentru o clădire de 23 de metri înălțime. Colecția, peste 80 de exponate pe 5.600 mp, include modele rare care rar ies din depozit.
Turnul a fost construit între ianuarie 1954 și 1956, la doar 20 de luni de la începerea lucrărilor, și pus în funcțiune pe 5 februarie 1956 de Süddeutscher Rundfunk – fiind primul turn de telecomunicații din lume construit din beton armat, nu din structură metalică zăbrelită. Inginerul Fritz Leonhardt, cunoscut mai ales ca constructor de poduri, a avut ideea unui „ac de beton" elegant, cu un „coș" panoramic sus, în loc de turnul metalic urât gândit inițial. Consecința a fost globală: designul de la Stuttgart a devenit literalmente prototipul pentru toate turnurile de televiziune ulterioare cu platformă de observație, restaurant rotativ și vedere la 360 de grade, de la Frankfurt și Dortmund până la Johannesburg și Wuhan – o moștenire arhitecturală ieșită dintr-un oraș care nu se gândea, în anii '50, că va inventa un tipar mondial.