Biserica găzduiește unul dintre cele mai vechi coruri de băieți din Germania, Thomanerchor, fondat în 1212 – cu opt secole de continuitate aproape neîntreruptă. Johann Sebastian Bach a fost cantor aici din 1723 până la moartea lui, în 1750, ridicând standardul muzicii bisericești din Leipzig la un nivel fără precedent, deși relația lui cu consiliul orașului a fost mereu tensionată.
Rămășițele lui Bach au ajuns aici abia în 1950, la exact 200 de ani de la moartea compozitorului: oasele fuseseră găsite intacte în 1949 în cripta unei biserici ruinate și au fost transferate ceremonial la Thomaskirche, unde mormântul cu placă de bronz se poate vedea și azi în fața altarului.
- ·Intrarea în biserică e gratuită, dar corul Thomanerchor cântă doar la anumite servicii (de obicei vineri seara și sâmbăta)
- ·Verifică programul concertelor pe thomaskirche.de dacă vrei să auzi corul live
- ·Mormântul lui Bach e chiar în fața altarului, ușor de găsit fără ghid
Preț bilet și cât durează vizita la Thomaskirche (Biserica Sf. Toma)
Intrarea la Thomaskirche (Biserica Sf. Toma) este gratuită.
Rezervă-ți 30-45 min (plus 1 oră dacă prinzi Motette-ul) pentru vizită.
Cum ajungi la Thomaskirche (Biserica Sf. Toma) din România?
Thomaskirche (Biserica Sf. Toma) e în Leipzig.
Ce mai vezi în Leipzig?
Monumentul comemorează Bătălia Națiunilor din octombrie 1813, cea mai mare bătălie din Europa dinaintea Primului Război Mondial, în care armatele unite ale Rusiei, Prusiei, Austriei și Suediei l-au învins decisiv pe Napoleon – peste 600.000 de soldați implicați, 100.000 de morți și răniți, urmați de o epidemie de tifos care a ucis 10% din populația Leipzigului. Ideea monumentului a pornit în 1894, de la arhitectul local Clemens Thieme, dar au fost necesari peste 15 ani de strângere de fonduri prin donații publice. A fost inaugurat pe 18 octombrie 1913, la exact 100 de ani de la bătălie, în fața a circa 100.000 de oameni, inclusiv Kaiserul german și toți conducătorii statelor germane. Cu 91 de metri, a fost la momentul finalizării cel mai înalt monument din Europa – o mărturie a naționalismului german de dinainte de Primul Război Mondial, construită din beton și granit porfiric.
Panorama e găzduită într-un fost gazometru construit în 1909 sub conducerea lui Hugo Licht, folosit ca depozit de gaz orășenesc până în 1977. Artistul austriac Yadegar Asisi a transformat clădirea între 2002 și 2005, inventând termenul „Panometer" – combinație între „panoramă" și „gazometru" – pentru acest tip de instalație. Diferența față de un muzeu clasic e scara: pânza panoramică se întinde circular pe toată suprafața interioară a fostului rezervor, de 57 de metri diametru și aproape 50 de metri înălțime, cu vizitatorii plasați pe o platformă centrală, complet înconjurați de imagine. Asisi a mai deschis din acest concept încă un Panometer la Dresda, iar temele se schimbă periodic – de la Roma antică la junglă amazoniană.
Clădirea cu colțul rotunjit, construită la începutul secolului XX pentru o companie de asigurări, a devenit din 1950 până în 1989 sediul regional al Stasi, poliția secretă est-germană. Numele „Runde Ecke" a intrat în limbajul cotidian al Leipzigului ca sinonim direct pentru supraveghere și frică. Pe 4 decembrie 1989, în timpul Revoluției Pașnice, demonstranții de luni au ocupat sediul, chiar în timp ce angajații Stasi încă distrugeau documente incriminatoare. Muzeul s-a deschis în august 1990, ca răspuns direct la lozinca strigată de manifestanți: „Runde Ecke – casă a groazei, când devii muzeu?" Expoziția „Stasi – Putere și Banalitate" arată, printre altele, o celulă de închisoare originală și instrumentele de supraveghere zilnică a propriilor cetățeni.