Biserica actuală a fost proiectată de arhitectul George Bähr și construită între 1726 și 1743, în stil baroc, ca declarație vizuală a voinței orășenilor din Dresda de a rămâne protestanți după ce conducătorul lor trecuse la catolicism. Bombardamentul din 13-14 februarie 1945 a distrus-o atât de grav, încât s-a prăbușit complet o zi mai târziu; ruinele au fost lăsate aproape 50 de ani ca memorial al războiului, la decizia autorităților est-germane.
Reconstrucția, între 1994 și 2005, a fost finanțată prin donații din toată lumea, inclusiv de la foști inamici de război, și a refolosit circa 3.800 de pietre originale din dărâmături, ușor de recunoscut azi pe fațadă prin culoarea lor mai închisă față de piatra nouă. Redeschisă pe 30 octombrie 2005, biserica a devenit un simbol explicit al reconcilierii, nu doar al reconstrucției.
- ·Intrarea în biserică e gratuită; urcarea pe cupolă (Kuppelaufstieg) are bilet separat
- ·Cel mai bun mod de a distinge pietrele originale de cele noi e să te uiți la diferența de culoare pe fațadă
- ·Program de concerte regulat – verifică pe frauenkirche-dresden.de dacă vrei să prinzi unul
Preț bilet și cât durează vizita la Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului)
Intrarea la Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului) este gratuită.
Rezervă-ți 1-2 ore pentru vizită.
Cum ajungi la Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului) din România?
Frauenkirche (Biserica Maicii Domnului) e în Dresda.
Ce mai vezi în Dresda?
Zwingerul a fost ridicat între 1709 și 1719 din ordinul lui Augustus cel Puternic, elector al Saxoniei și rege al Poloniei, ca spațiu pentru festivități și turnee de curte, cu arhitectul Matthäus Daniel Pöppelmann și sculptorul Balthasar Permoser colaborând la decorul baroc exuberant. A pornit ca o simplă orangerie și grădină de plimbare, nu ca muzeu. Galeria de Artă Veche de azi s-a format din colecția electorilor saxoni, îmbogățită decisiv în 1745 cu achiziția a 100 de tablouri de la Ducele de Modena și, în 1754, cu Madona Sixtină a lui Rafael. Cea mai dramatică poveste a colecției e din 1945: tablourile fuseseră evacuate la timp de bombardament, dar confiscate apoi de Armata Roșie și duse la Moscova, revenind la Dresda abia în 1955.
Fürstenzug e o frescă murală uriașă, comandată pentru aniversarea a 800 de ani a Casei de Wettin și realizată de Wilhelm Walther între 1872 și 1876, inițial ca sgraffito pe zidul exterior al Langer Gang. Vremea a atacat rapid pictura originală, așa că între 1904 și 1907 a fost transferată integral pe plăci de porțelan de Meissen – peste 24.000 de plăci pentru cei 35 de markgrafi, prinți și regi înfățișați călare, plus 59 de personaje civile. Cu 102 metri lungime, e considerată cea mai mare operă de artă din porțelan din lume, iar bombardamentul din 1945 a lăsat-o aproape neatinsă – un detaliu remarcabil, având în vedere cât de aproape de centrul distrugerii se afla. E de fapt un fel de arbore genealogic vizual al Saxoniei, din 1127 până în 1904, pictat pe zidul grajdurilor palatului.
Clădirea a fost construită între 1838 și 1841 de arhitectul Gottfried Semper, în stil renascentist italian timpuriu, dar povestea ei e una de reconstrucții repetate: a ars complet în 1869, a fost refăcută, apoi distrusă din nou de bombardamentele asupra Dresdei din al Doilea Război Mondial. Reconstrucția postbelică a durat ani buni, cu piatra de temelie pusă abia în 1977. Redeschiderea din 1985 a fost simbolică pentru oraș: opera a fost reprezentată exact cu piesa care se cânta în clădirea originală în seara incendiului din 1869, „Der Freischütz" de Carl Maria von Weber. Turul ghidat, disponibil în peste 15 limbi, intră în zone altfel inaccesibile publicului larg – de la culise la sala de bal.