Djibouti

Golful Tadjourah taie adânc în coasta Djibouti, mărginit de falezele vulcanice ale regiunii Afar, și a fost multă vreme o poartă comercială între Cornul Africii și Peninsula Arabică. Orașul Tadjourah, de pe malul nordic, e una din cele mai vechi așezări de coastă din regiune, punct de trecere pentru caravanele de sare și pentru comerțul cu Yemen, aflat la doar câțiva zeci de kilometri peste strâmtoare. Azi golful e cunoscut mai ales pentru un fenomen studiat sistematic abia din anii 2000: între noiembrie și februarie, un aflux de plancton atrage rechini balenă juvenili în zona Golfului Arta, iar aici trăiesc cei mai tineri rechini balenă cunoscuți din lume — cu o dimensiune medie de doar 4 metri, unii chiar sub 2 metri, mult sub lungimea adultă a speciei. De aproape două decenii, cercetători din Djibouti și organizații internaționale îi urmăresc prin identificare foto ca să înțeleagă unde dispar restul anului, un mister încă nerezolvat complet.

Lacul Abbé stă chiar pe granița dintre Djibouti și Etiopia, în punctul unde se întâlnesc trei plăci tectonice — africană, somaleză și arabică — care se îndepărtează una de alta milimetru cu milimetru în fiecare an. Coșurile de calcar de pe malul dinspre Djibouti, unele înalte de până la 50 de metri, n-au ieșit la iveală cu mult timp în urmă: abia în anii 1950, când apa râului Awash a fost deviată pentru irigații în Etiopia, lacul s-a retras și a lăsat la suprafață izvoarele termale care clocoteau sub luciul apei. Odată dezgolite, coșurile au continuat să crească din depunerile minerale ale aburilor geotermali care încă ies din unele dintre ele, dând peisajului un aer aproape lunar. Contrastul dintre aburul sulfuros, crusta albă și cerul roșu de la apus, cu flamingo adunați la marginea apei rămase, e motivul pentru care fotografii vin special până aici, deși accesul e unul dintre cele mai grele din regiune.

Lacul Assal s-a format în adâncitura tectonică unde placa africană se rupe încet de cele somaleză și arabică — practic un fragment din Marele Rift African umplut cu apă de mare care nu mai are pe unde să iasă. N-are afluent de suprafață care să-l alimenteze constant și nici scurgere spre ocean, așa că apa se evaporă sub soarele deșertic (peste 50°C vara) și lasă în urmă sare, atâta cât nivelul lacului a ajuns la 155 m sub nivelul mării — cel mai jos punct de pe uscat din toată Africa. Concentrația de sare e de zece ori mai mare decât în ocean, deci plutești fără efort, ca la Marea Moartă, doar că malul e crustă albă crăpată în plăci hexagonale, cu munți vulcanici negri în fundal. Localnicii Afar scot sare de aici pe cămile de secole — caravanele care duceau blocuri de sare spre Etiopia fac parte din identitatea regiunii, iar azi două concesiuni continuă exploatarea industrială la capătul sud-estic al lacului.