La o privire
Cum te miștiAutobuze locale, taxiuri și mașini închiriate
Autobuzele albastre guvernamentale și microbuzele private („ZR vans") galbene circulă des și ieftin pe toată insula. Taxiurile sunt bune pentru distanțe scurte, iar o mașină închiriată dă cea mai multă libertate pentru plaje mai izolate.
Cum ajungi din România
1 zbor cu escalăDe neratat în Barbados
must-see · votează
Peștera s-a format de-a lungul a mii de ani prin eroziunea apei de ploaie prin plafonul de calcar coraligen care acoperă aproape 80% din Barbados, o insulă altfel construită pe o bază vulcanică. Prima mențiune documentată datează din 1795, dar peștera a fost redescoperită și explorată serios abia la începutul anilor 1970; poartă numele lui Thomas Harrison, un proprietar de teren din zonă, iar tururile cu tramvai s-au deschis publicului în 1981. Ce-o diferențiază de majoritatea peșterilor din Caraibe e tocmai formatul: în loc să cobori cu casca pe cap prin tuneluri strâmte, urci într-un tramvai care te duce prin caverne înalte de până la 15 metri, pe lângă cascade interioare și pâraie active — accesibil oricui, nu doar pasionaților de speologie.
Valul a fost surfat și botezat prima dată prin anii '60, cam în perioada în care surferul galez Bill Thomson a pus bazele Barbados Surfing Association și a organizat primele competiții de pe insulă. Se formează acolo unde hula puternică a Atlanticului lovește direct un recif de stâncă, pe coasta de est, cea mai neprotejată a insulei. Kelly Slater, campion mondial de unsprezece ori, l-a numit unul dintre valurile lui preferate din lume, iar o sesiune de-a lui din 2005 a fost suficient de memorabilă cât să ajungă pe coperta biografiei lui oficiale. Nu e un loc pentru începători — e un dreapta rapid și greu, cu tuburi înalte, care atrage regulat surferi profesioniști și competiții internaționale.
Orașe
cost · ce vezi
Orașul a fost fondat în iulie 1628, când coloniști englezi conduși de Charles Wolverston au ajuns într-o zonă mlăștinoasă de lângă Golful Carlisle, unde exista deja un pod primitiv construit de populația taino — de aici numele inițial, "Indian Bridgetown". A devenit rapid un port fortificat esențial pentru comerțul atlantic britanic: zahăr și oameni înrobiți treceau prin aici spre restul coloniilor din America. Garnizoana din Bridgetown a fost cea mai mare bază militară britanică din Caraibe la vremea ei, iar zona istorică a orașului, împreună cu garnizoana, a devenit sit UNESCO în 2011, pentru starea excepțională de conservare a arhitecturii coloniale din secolele XVII-XIX. Bridgetown a devenit capitală oficială abia în 1966, odată cu independența Barbadosului.
Colonizat prin 1630, orașul a devenit rapid cel mai aglomerat port din Barbados, înainte ca Bridgetown să îi ia locul — legăturile comerciale directe cu Bristol i-au adus porecla "Little Bristol". Până prin anii 1640-1650, de aici pleca zahăr direct spre Anglia, comerțul care a construit averea colonială a insulei. Un fir istoric mai puțin cunoscut: mulți plantatori și sclavii lor, deposedați de pământuri când insula a trecut în masă la monocultura de zahăr, au plecat din Speightstown și au ajutat la fondarea orașului Charleston, din Carolina de Sud — o legătură directă între acest port mic barbadian și sudul american. Azi e o alternativă mai liniștită și mai puțin turistică la coasta de vest dominată de resorturi.
Sat de pescari pe coasta de est, în parohia Saint Joseph, pe segmentul numit "Scotland District" — un peisaj complet diferit de plajele line dinspre Caraibe, pentru că aici bate Atlanticul direct. Numele vine, spune legenda locală, de la asemănarea bălților minerale cu apa lăptoasă în care se scălda biblica Batșeba. Aici se află Soup Bowl, un break de recif considerat de Kelly Slater printre primele trei valuri din lume ca experiență, pus pe hartă de surferul barbadian Bill Thomson, care a fondat asociația locală de surfing în anii '60. Stâncile uriașe împrăștiate pe plajă nu sunt decor — sunt rămășițe erodate de corali vechi.
Aici a avut loc prima debarcare engleză din Barbados, în 1625 (o expediție deviată de la cursul ei spre America de Sud), iar așezarea permanentă a venit în februarie 1627, când căpitanul Henry Powell s-a întors cu finanțatorul Sir William Courteen și alți 50 de coloniști. Numit inițial Jamestown, în onoarea regelui James I, orașul și-a primit numele actual de la un pârâu care forma un mic golf, asemănător cu Limehouse Hole din Londra. Azi Holetown ancorează "Coasta de Platină" a insulei — fâșia de vest cu cele mai scumpe resorturi și cea mai calmă apă pentru scăldat, un contrast direct față de coasta atlantică aspră de la Bathsheba, pe partea cealaltă a insulei. Biserica parohială St James, construită aici în 1628, e cea mai veche din Barbados.